Până la urmă, am trecut pe Linux...
Doi prieteni din copilărie stăteau la o bere. Unul dintre ei, dus pe gânduri, îşi ia inima în dinţi şi îi spune celuilalt:
- Mă, tu ştii că eu nu pot face copii. Ne roade tare lucrul ăsta, pe mine şi pe nevastă-mea. Am tot vorbit cu ea şi ne-am gândit la o soluţie.
- Care?...
- Dacă ai fi de acord să te culci tu cu ea o dată, să rămână însărcinată... Ne ştim de o viaţă. Ar fi ca şi cum ar fi copilul meu.
- Pfff... Nu ştiu ce să zic. Eu, cu nevastă-ta?... Nu pot să îţi răspund acum.
După ceva vreme, se întâlnesc din nou.
- Mă, m-am gândit la ce mi-ai spus. Sunt de acord. Suntem că fraţii, o fac pentru binele tău.
Fericit, celălalt pregăteşte ziua cea mare. Soţia lui, la fel. Vine amicul la el acasă, îl pofteşte înăuntru şi pleacă, cu inima strânsă. Iese în faţa blocului, se aşază pe o bancă şi aprinde, gânditor, o ţigară. După 5 minute, îl vede pe amic ieşind din bloc. Nedumerit, îl întreabă:
- Hei, ce s-a întâmplat?...
- Păi am dezbrăcat-o pe nevastă-ta şi, fix când să ne apucăm de treabă, i-a venit ciclul...
- La dracu! Şi ce ai făcut?
- Ce dracu să fac? I-am dat o muie şi m-am cărat!
Tot referitor la izolarea forţată la domiciliu impusă de autorităţi, am mai sesizat ceva ciudat: încercând aseară să adorm, am numărat oi până aproape de zece mii.
Dintre ele, doar vreo sută fuseseră testate iar, dintre acestea, jumătate au fost testate degeaba deoarece au murit de cancer, bătrâneţe şi în accidente auto minore până să iasă rezultatele.
Restul oilor au ieşit negative, mai puţin nouă sau zece, care au murit ulterior tot de cancer, bătrâneţe şi în accidente auto minore dar care, spre deosebire de celelalte, au ieşit pozitive.
Un ardelean vine în Bucureşti şi aşteaptă verdele la un semafor. Un şofer trece cu viteză printr-o baltă şi-i umple pe toţi cu zoaie, din cap până-n picioare. Bucureştenii urlă după el scoşi din minţi, numai ardeleanul se uită mirat.
- Apoi, staţi liniştiţi că trebe s-oprească.
- Ce s-oprească dom'le, eşti tîmpit?! N-ai văzut ce viteză avea?
- Apoi cum, nu opreşte?
- Nu. Da' mata pe ce lume trăieşti?
- Apoi la noi în Ardeal, cînd se-ntâmplă de te udă un şofer, apoi opreşte, te ia în maşină, îşi cere iertare, te duce acasă, îţi da să mănânci şi nu se lasă până nu stai la el vreo trei zile în gazdă pe banii lui. Iar la plecare îţi cumpără şi televizor.
- E, pe dracu', zice bucureşteanul. Ţi s-a întîmplat matale asta!?
- Nu mie, da' i s-o-ntimplat nevesti-mii!
Dragă redacţie,
Vă rog să-mi răspundeţi cinstit: totuşi, Moş Crăciun există sau nu?
Nu de alta, dar mama îmi spune că există, iar nevastă-mea râde ca proasta!
O bătrânică la alimentara:
- E proaspăt peştele?
- E proaspăt, mamaie, nu vezi că-i viu?
- Păi şi ce dacă? Ce, eu nu sunt vie?
Şeful pompierilor intră în clădire, încet, relaxat, cu mâinile în buzunare, fredonând uşor o melodie veselă:
- Băieţi, echipaţi-vă încet, încet, sistematic, spălaţi maşina cu foarte multă grijă, să arate că nouă. Atenţie la toate detaliile! Să fiţi prezentabili şi îngrijiţi. Luaţi ceva apă, nu multă, făceţi-vă siesta şi apoi mergeţi la incendiu cu grijă, fără să aveţi viteză mare, fără să stârniţi praful, fiţi atenţi la stopuri, la trafic, la tot... Arde clădirea guvernului de ceva vreme şi ăia sunt blocaţi cu toţii înăuntru.
- Auzi mă, am auzit că ţi-a murit soacra. Ia zi, ce-a avut?
- Bijuteriile, un televizor color şi ceva economii...
- Nu asta vroiam să întreb. Ce i-a lipsit?
- Păi o maşină, un apartament proprietate personală...
- Mă, eşti nebun?! Vroiam să ştiu de ce a murit.
- Aaaa!... Păi a fost la noi în vizită, eu i-am spus să meargă în pivniţă să aducă cartofi şi cârnaţi, să facem piure cu tochitură. A căzut pe scări şi şi-a rupt gâtul.
- Doamne! Ce ghinion! Şi ce-aţi făcut atunci?
- Macaroane cu brânză...
Într-o noapte pe la ora două, Ion aude pe cineva strigând:
- Ioane, Ioane!
Se scoală Ion, merge la uşă şi o deschide:
- Cine mă strigă? întreabă Ion.
- Gheorghe! vine răspunsul.
- Păi ce vrei mă la ora asta? întreabă Ion.
- Ai vopsea verde? întreabă Gheorghe.
- Nu! răspunde Ion.
- Bine, mă! zice Gheorghe, şi pleacă.
Merge Ion şi se culcă la loc. Pe la cinci dimineaţa, iarăşi aude:
- Ioane! Ioane!
Merge iarăşi la uşă şi întreabă:
- Cine-i?
- Gheorghe!
- Şi ce vrei la ora asta?
- Ți-am adus vopsea verde!!!
