Cele mai tari bancuri cu ardeleni
Doi ardeleni tăiau lemne în fundu curții. Iarnă, frig năprasnic.
- D-apoi, vere, cum de nu ai luat tu căciula aia cu urechi tocma azi?...
- No, de cănd am avut accidentul, nu o mai port!
- Ce accident?
- M-o strigat Vasile peste gard dacă nu vreau o pălincă și n-am auzit...
Nevasta unui ardelean se hotărăște să divorțeze. Ajunși în fața judecătorului, ea spune:
- De 3 ani sîntem căsătoriți și încă nu am făcut dragoste!
Judecătorul, mirat, îl întreabă pe ardelean:
- Ce ai de spus în apărarea ta? Ori nu vrei, ori nu știi, ori nu poți?...
- Dom' judecător, și vreau, și știu, și pot. Numa că nu pricep de ce e așe grabă...
Un ardelean vine în București și așteaptă verdele la un semafor. Un șofer trece cu viteză printr-o baltă și-i umple pe toți cu zoaie, din cap pănă-n picioare. Bucureștenii urlă după el scoși din minți, numai ardeleanul se uită mirat.
- Apoi, stați liniștiți că trebe s-oprească.
- Ce s-oprească dom'le, ești tîmpit?! N-ai văzut ce viteză avea?
- Apoi cum, nu oprește?
- Nu. Da' mata pe ce lume trăiești?
- Apoi la noi în Ardeal, cînd se-ntămplă de te udă un șofer, apoi oprește, te ia în mașină, își cere iertare, te duce acasă, îți da să mănănci și nu se lasă pănă nu stai la el vreo trei zile în gazdă pe banii lui. Iar la plecare îți cumpără și televizor.
- E, pe dracu', zice bucureșteanul. Å¢i s-a întîmplat matale asta!?
- Nu mie, da' i s-o-ntimplat nevesti-mii!
- O plecat trinu' di Cluj?
- Da.
- De cănd?
- De trei minute.
- No. Nici n-am întărziat mult!...
Un ardelean mergea pe o punte, cănd observă venind spre el o broască. Se oprește și își spune:
- No, asta ori vine de undeva, ori se duce undeva.
Gheo si Teo ajung prima data la București. Cum se plimbau ei pe străzi, la un moment dat văd scris mare OPERA.
- Mă Teo mă, tu mai fuși vreodată la operă?
- Neam de neamul meu. Hai să merem să vedem cum o fi.
Își iau ei bilet, intră în sală, dar cum să înceapă spectacolul, Gheo îi zice prietenului său:
- Eu mă duc pana la privată, ca tare mă trece.
Vine Gheo înapoi fix la pauză.
- Noh mă Teo, da cum fu?
- Păi o tras ăștia perdelele alea mari și roșii și o apărut o pajiște verde, un copac și o bancă de lemn. Pe bancă era o doamnă grasă, care o început săa strige la noi. Da urla ca din gură de șarpe. Apoi o venit un flăcău, frumos, 'nalt și măndru. O început și ăsta să țipe și s-o luat de mănă cu doamna și zbierau căt îi ținea gura. Ei o plecat, ai venit tu, te-oi căcat la umbra pomului, s-o tras iar perdelele alea și acum să vedem ce-o mai fi...