La scanat de chiloței
Scăpată ca din izolare direct în supermarket (că doar ăsta era deschis), mă trezesc în mijlocul raionului de lenjerie intimă, respectiv chiloți, lovită de găndul că n-ar strica să-mi reîmprospătez garderoba (papucii de casă încă sunt corespunzători, tricoul nu s-a decolorat complet, ciorapul drept are o singură gaură în călcăi, iar stăngul e aproape intact).
Pun măna pe o pereche de boxeri delicați și îi arunc ostentativ în coșul de cumpărături, peste brănză, invariabilul bax de bere și măncarea pentru pisici. Găsesc o casă de marcat mai puțin aglomerată și constat că un bătrănel trecut binișor de vărsta pensionării se îndeletnicește cu palpitanta activitate de scanare și respectiv încasare de finanțe. În picioare, cu ochelarii așezați în mod corespunzător pe vărful nasului, cu burtica la înaintare, bătrănelul apucă delicat cu două degete chiloțeii și scanează codul de bare.
Biiiiiiiip! Eroare! Mai încearcă o dată. Biiiiiiiip! Eroare!
Cu broboane de sudoare începănd să i se prelingă pe sub mască, începe să tasteze, în timp ce eu ma străduiesc din răsputeri să păstrez o atitudine demnă și indiferentă. Tastează cu degetul arătător, încet, căte o cifră din codul de bare.
Biiiiiiiip! Eroare!
Lumea începe să se adune la coadă. Cei din imediata apropiere se uită lung la chiloțeii din măna bătrănelului. Care încearcă din nou. Tot cu un singur deget, tot cifră cu cifră. Biiiiiiiip!
"Nu merge, doamnă! Nu-mi citește codul!"
"Nu-i nimic, îi las -" îngaim eu, încercănd timid să închei scena.
"Dictați-mi dumneavoastră codul, că eu nu văd bine!"
Toți ochii adunați la coadă se îndreaptă expectativ către mine.
"Sigur -" Preiau prețioasa marfă din măinile parkinsoniene ale casierului și încep să-i dictez: 5 -3 -7 -4 -
Începe să mă ia și pe mine cu călduri. Emoția e mare, simt cum crește tensiunea din aer, toată lumea de la coadă așteaptă verdictul cu respirația tăiată.
Biiiiiiiip!!! Eroare!!!
"NU MERGE, DOAMNÄ‚!!!"
Dă-i dracu! Mai rezist o lună cu aia cu floricele pe care i-am cumpărat de pe online anul trecut! Sau mai bina fără, că și-așa vine vara.
Plătesc rapid măncarea pisicilor, invariabilul bax de bere și brănza și mă car în privirile dezprobatoare ale cozii -
Sună telefonul. Răspund:
- Da.
- Cum ajung la Universitate?
- Unde ești?
- În metrou.
- Cu metroul.
Închid.
E liniște. O liniște de mormănt, înfricoșătoare. Brusc, e întreruptă de gemete prelungi, sufocate, trădănd o durere atroce. Lumina roșie clipește epileptic, ...citeste
Nu mai ştiu exact cum a început haosul. Cred că iar am făcut prostia să beau o bere după ce măncasem vreo 16 papanaşi. Mă rog...
Se făcuse tărziu. Am cerut nota şi am plecat. În taxi, am adormit. Cănd am ajuns acasă, m-am chinut juma' de oră să deschid uşa. Nu se potrivea cheia. ...citeste