Mesaje cifrate ale unei civilizații extraterestre ostile

Nu mai ştiu exact cum a început haosul. Cred că iar am făcut prostia să beau o bere după ce măncasem vreo 16 papanaşi. Mă rog...

Se făcuse tărziu. Am cerut nota şi am plecat. În taxi, am adormit. Cănd am ajuns acasă, m-am chinut juma' de oră să deschid uşa. Nu se potrivea cheia. În disperare, am încercat să o deschid cu cheia de la birou şi a mers. Am intrat.

Surpriză: nu eram acasă, ci la birou. Dacă tot am ajuns aici, m-am găndit să îmi verific mailurile. Am căutat ceva vreme calculatorul prin beznă, l-am găsit cu greu, am apăsat butonul să-l pornesc dar, în loc să se deschidă, a venit liftul. O fi vreun semn, mi-am zis... Dacă tot a venit, m-am urcat în el şi am coborăt.

Am luat alt taxi, am ajuns iar acasă. Am încercat iar să deschid uşa, iar nu mergea. M-am găndit să folosesc de data asta cheia de la maşină. Mai mult cu japca, a mers; am intrat. Am realizat oarecum repede că nu sunt unde trebuie deoarece casa era îngrijorător de mică, puţea groaznic a ouă clocite şi, atunci cănd am căzut cu capul în tomberon, era plin cu zeci de pungi şi punguliţe care musteau de diverse scursuri. La mine acasă sunt una-două, maxim trei.

Nu am mai reuşit să scot cheile din butuc aşa că mi-am luat adio cu ceva dificultăţi de la ele, de la uşă şi de la tomberoane şi am plecat. Mai bine, m-am găndit, am scăpat de-o grijă: dacă pierdeam dracu cheile?...

După căteva tentative eşuate de a găsi liftul, am renunţat şi am luat-o pe scări. A urmat o aventură complicată de-a lungul căreia m-am rătăcit la un moment dat şi m-am călcat de vreo două ori pe mănă dar, pănă la urmă, am ajuns iar acasă.

Uşa era deschisă. Am intrat demn, mi-am tras pijamalele pe mine şi m-am dus la baie să mă piş. Am reuşit să îmi las în vine pantalonii de pijama dar nu şi să-mi desfac fermoarul de la blugi. Oricum, baia nu mai era în capătul holului, ci în stănga lui. Am pus această măruntă anomalie pe seama faptului că, de căteva ore, Pămăntul se învărtea invers.

Brusc şi fără niciun fel de avertisment, am fost contactat de o reprezentantă a unei civilizaţii extraterestre. După ton şi gradul ridicat de agitaţie părea evident că are intenţii ostile. Cum a apărut, a şi dat SEND unui mesaj cifrat de bun venit:

- Futu-ţi Dumnezeii mă-tii de nenorocit, iar ai venit beat mort acasă? Nu mai suport! Seară de seară toci toţi banii prin cărciumi cu terminaţii ăia jegoşi la fel de alcolişti şi de rataţi ca tine!!! 

Mesajul îmi era cunoscut; îl primesc destul de des. De obicei nu mă deranjează deoarece îmi intră direct în SPAM. De data asta însă, părea ceva ciudat. Vocea reprezentantantei civilizaţiei extraterestre ostile nu semăna cu cea care se ocupă de corespondenţă în mod obişnuit.

- Auzi fă, ia taci dracu din gură şi uită-te mai atent la mine. Sigur sunt barbac-to? Că io nu prea pot să îmi dau seama pe moment...

Abia atunci alienu' a aprins lumina; s-a uitat tămp la mine cu o faţă de vacă plecată pe lungul drum spre abator, m-a măsurat din cap pănă în picioare şi a zbierat isteric:

- Tu nu eşti beţivu de bărbate-miu!!! Cine dracu eşti şi ce cauţi la mine în baie la ora asta???!!!

- Atunci nici tu nu eşti nevastă-mea şi mai taci în pizda mă-tii din gură ca nu sunt obligat să îţi suport toate cretinismele. Aşteaptă cu borala asta pănă vine ălălalt beţiv. Eu mă car. Te-n morţii mă-tii de alien bocciu!

Mi-am dat jos blugii cu totul, m-am pişat pe colac, am uitat iar să trag apa, am dat un cap în parchet şi am ieşit. La plecare, din obişnuinţă, am dus gunoiul. Probabil tot din obişnuinţă, reprezentanta civilizaţiei extraterestre ostile a strigat după mine:

- Iubitule, să nu uiţi să te speli pe măini cănd te întorci de la ghenă!

Du-te dracu de alien handicapat; nu mă mai întorc. Am plecat, pentru a nu ştiu cătă oară, spre casă. Într-un tărziu, am ajuns. De data asta, nu exista uşă deloc. M-am bucurat că am scăpat de nebunia potrivitului cheilor şi am intrat.

M-am pus în pat. Patul era mult mai îngust decăt de obicei, nu mai avea saltea şi era făcut din scănduri paralele cu un mic spaţiu între ele. Şi spătarul era tot la fel. Am căutat degeaba perna şi pătura iar cei doi câini care mă lingeau nu prea semănau cu ai mei. Nu m-am preocupat prea mult, important era că am reuşit, în sfărşit!, să mă culc.

Mi s-a părut totuşi ceva ciudat: pe tavan, desenase cineva două luni care se intersectau cam des, multe stele care gravitau haotic una în jurul celeilalte şi chiar căţiva nori cu aspect incert. Mă rog. Probabil se mai redecorează şi singure casele astea...

La scurt timp mi-am dat seama că am uitat geamul deschis deoarece a început să mă plouă. M-am mutat într-un alt pat, identic cu ăsta, sub un pom.

În sfărşit, am adormit. Cine dracu o fi plantat pomi la mine în dormitor şi cănd? Parcă mai contează? Sunt înfloriţi, frumoşi şi e linişte. Noapte bună!