Esti sigură că sunt naturale?
Alinuţa ajunge veselă acasă.
– Ei, cum a fost la gradiniţă? întreabă maică-sa.
– Foarte bine! M-am jucat cu colegul de bancă de-a ginecologul şi pacienta.
– Aoleu!!! zice mama Alinuţei, albă la faţă. Ce ţi-a făcut???
– M-a pus să aştept 30 de minute la uşă, până s-a terminat programul. După aia a telefonat la Casa de Asigurări, ca să le ceară decontul pentru consultaţie.
Doi gabori îşi făceau rondul plictisiţi într-o mahala. Unul dintre ei găseşte o oglindă, o ridică, se uită mirat si exclamă:
- Bă, uite o poză cu mine!
Al doilea, cu un aer superior, îi zice:
- Ia dă-mi-o şi mie! Ha, ha, ha, ce faţă de prost ai!
Iepuraşul îşi făcea lucrarea de licenţă. Curioasă, vulpea, trecând prin zonă, îl întreabă:
– Ce faci, iepuraşule, despre ce scrii tu acolo?
– Am început lucrarea de cercetare despre cum este mâncată vulpea de către iepuraş.
– Ha, ha, ha… păi cum o să mănânce un amărât de iepuraş o vulpe? Poate invers…
– Cercetare ştiinţifică, vulpeo. Dacă nu crezi, te aştept diseară la vizuină.
Dimineaţa, pădurea… încremenită de mirare… În faţa vizuinii, pielea vulpii era întinsă la uscat. Curios, lupul apare şi el la iepuraş şi îl întreabă:– Despre ce scrii tu acolo, iepuraşule?
– Sunt la cercetarea propriu-zisă din lucrarea de licenţă. Studiez cum e mâncat lupul de către iepuraş.
– Ha, ha, ha… cum o să mănânce un amărât ca tine un lup mare şi tare ca mine?
- Asta e cercetare ştiinţifică serioasă, dacă nu crezi… ne vedem diseară la vizuină.
Dimineaţa, stupoare mare în toată pădurea… pielea lupului era întinsă la uscat lângă cea a vulpii. Nemairezistând, ursul o apucă şi el spre iepuraş şi îl întreabă:
– Despre ce mai scrii tu acolo, iepuraşule?
– Sunt deja la concluziile cercetării în care demonstrez cum e mâncat ursul de către iepuraş…
– Ha, ha, ha, ho, ho, ho… ce tot spui, pricăjitule? Cum să mănânce un mititel ca tine un urs mare ca mine?
– Nu crezi?! Aceasta este o cercetare ştiinţifică, nu e o glumă.Vino diseară la vizuină şi ai să te convingi!
În dimineaţa următoare, toată pădurea era şocată. Pielea ursului era întinsă la uscat lângă cea a lupului şi cea a vulpii. După câteva ore, când lighioanele pădurii se răspândiseră speriate care încotro, iepuraşul ieşi râzând din vizuină, de gât cu leul care îi spuse:
– Ai văzut, iepuraşule? Ce îţi spuneam eu? Nu tema contează, ci coordonatorul…
Vasile, navetist, îl întâlneşte pe preot pe peronul gării şi îl întreabă:
- Părinte, oare se poate lua o boală venerică într-un W.C. al unui vagon al personalului de Slobozia?
- În principiu da, dar nu e prea comod...
Două blonde se uitau cu interes la o pereche de mănuşi din cauciuc, într -o vitrină.
- La ce or fi bune mănuşile astea?
- Eh, cum la ce?! Te poţi spăla pe mâini fără să te uzi!
- O plecat trinu' di Cluj?
- Da.
- De când?
- De trei minute.
- No. Nici n-am întârziat mult!...
Învăţătoarea le cere copiilor să dea exemplu de substantive comune comestibile. Ionel:
- Pâine.
- Bravo Ionele, 10.
- Maria, zi un substantiv comestibil.
- Cartof.
- Bravo, 10.
Vine şi rândul lui Gigel:
- Veioză.
- Gigele, tu eşti tâmpit? Pe cine ai văzut tu că mănâncă o veioză?
- Păi aseară tati i-a zis lui mami: stinge veioza şi ia-o-n gură...
Pe o stradă întunecată, un beţiv se învârtea în jurul unui stâlp. Un poliţist, care îşi făcea rondul de noapte, se apropie de el şi îl întreabă ce face. Beţivul îi zice că îşi caută cheile.
Se pun amândoi pe căutat. După o vreme, căutând în zadar, poliţistul îl întreabă pe om dacă e sigur că le-a pierdut acolo.
- De fapt, le-am pierdut la colţul străzii, dar aici e lumină...
