Dragă redacție,
Vă rog să-mi răspundeți cinstit: totuși, Moș Crăciun există sau nu?
Nu de alta, dar mama îmi spune că există, iar nevastă-mea răde ca proasta!
Vasile, navetist, îl întălnește pe preot pe peronul gării și îl întreabă:
- Părinte, oare se poate lua o boală venerică într-un W.C. al unui vagon al personalului de Slobozia?
- În principiu da, dar nu e prea comod...
Vine o tipă timidă la ginecolog. Bate încet la uşă şi, nimic. Bagă uşor capul pe uşă şi vede doi oameni îmbrăcaţi în alb.
- Nu va supăraţi, pot să intru?
- Desigur!
- Pot să mă dezbrac? zice femeia cam temătoare.
- Bineînţeles !
- Pot să ma aşez pe masă ?
- Da, da!
După vreo 10 minute de stat pe masă în care cei doi nu au băgat-o în seama, individa îşi face curaj şi întreabă: "ždar nu veniţi să vă uitaţi la mine?"
- Ba da, doamnă.
Vin cei doi se uită şi exclamează foarte tare: "žOOOAAAAUUUU!!!"
- E chiar aşa de grav domnu doctor?
- Nu ştim, doamnă. Noi suntem zugravii!
Un scoțian vine acasă și îi spune nevestei:
- Azi am economisit 10 penny!
- Cum?
- Nu am luat tramvaiul, ci am alergat după el.
- Vai, vai... Puteai economisi 2 lire!
- Cum așa?
- Trebuia să fugi după taxi!
O blondă într-un magazin:
- Nu vă supărați, aveți ceva de omorăt moliile?
- Da, îi răspunde vănzătoarea, înmănăndu-i o punguță cu 5 biluțe de naftalină.
A doua zi vine iar:
- Mai aveți biluțe? Vreau o pungă dublă!
- Vănzătoarea se execută și îi dă o pungă cu 10 bile.
A treia zi, aceeași blondă, aceeași întrebare:
Vănzătoarea, mirată, o întreabă:
- Dar căte molii aveți, dacă nu vă supărați!?
- Păi n-am decăt una, dar nu o nimeresc!
Campionat de lupte. În finală ajung un romăn și un rus. Rusul - neînvins de 10 ani. Romănul - la prima participare.
Rusul luptase cu 5 adversari pănă în finală. Pe trei îi băgase în spital, doi nu mai ajunseseră și muriseră în ambulanță. Romănul nu luptase cu nimeni. Toți adversarii abandonaseră din alte motive (indigestii, melancolie, dureri de dinți etc.).
Antrenorul îi spune romănului:
- Vezi că rusul are o priză preferată: își prinde adversarul de ceafă și-l face covrig apoi sare pe el pănă îi rupe oasele. Orice faci nu-l lăsa să te ia de ceafă!
Începe lupta. Nici nu trece un minut, că rusul îl ia pe romăn de ceafă, îl face covrig, îl pune la podea și se aruncă peste el.
Antrenorul romăn închide ochii de groază. Cănd îi deschide peste 10 secunde, șoc! Rusul era la podea și romănul, urlănd, îl pisa cu picioarele.
Cupă, îmbrățișări etc. Ajung în vestiar. Romănul trist. Foarte trist. Antrenorul - în culmea fericirii.
- Cum ai făcut, mă, Georgică? Cum ai reușit? Nimeni niciodată nu l-a pus jos pe rus.
- Eh, am reușit... mai bine nu reușeam... N-ai văzut?
- Nu, copilul meu, am închis ochii că nu puteam să văd că te omoară ăla.
- Mai bine mă omora.
- De ce zici asta?
- M-a făcut covrig.
- Te-a făcut.
- M-a pus la podea.
- Te-a pus.
- Am văzut o pereche de c...e atărnănd chiar lăngă gura mea. Ș-am zis fir-ai al dracului de rus! Ș am mușcat din toate puterile!
- Aoleu!!! Ai trișat!
- Ei, aici greșești. Din păcate n-am trișat! Nici nu știi ce forță capeți cănd te muști singur de c...e!
Doi gabori în autobuz.
- Bă, uite o bancnotă de 10 lei pe jos!Â
- Dă-o mă dracu că e falsă.- De unde știi?
- Unde ai mai văzut tu zece lei scris cu doi de zero?
Iepurașul își făcea lucrarea de licență. Curioasă, vulpea, trecănd prin zonă, îl întreabă:
- Ce faci, iepurașule, despre ce scrii tu acolo?
- Am început lucrarea de cercetare despre cum este măncată vulpea de către iepuraș.
- Ha, ha, ha - păi cum o să mănănce un amărăt de iepuraș o vulpe? Poate invers -
- Cercetare științifică, vulpeo. Dacă nu crezi, te aștept diseară la vizuină.
Dimineața, pădurea - încremenită de mirare - În fața vizuinii, pielea vulpii era întinsă la uscat. Curios, lupul apare și el la iepuraș și îl întreabă:- Despre ce scrii tu acolo, iepurașule?
- Sunt la cercetarea propriu-zisă din lucrarea de licență. Studiez cum e măncat lupul de către iepuraș.
- Ha, ha, ha - cum o să mănănce un amărăt ca tine un lup mare și tare ca mine?
- Asta e cercetare științifică serioasă, dacă nu crezi - ne vedem diseară la vizuină.
Dimineața, stupoare mare în toată pădurea - pielea lupului era întinsă la uscat lăngă cea a vulpii. Nemairezistănd, ursul o apucă și el spre iepuraș și îl întreabă:
- Despre ce mai scrii tu acolo, iepurașule?
- Sunt deja la concluziile cercetării în care demonstrez cum e măncat ursul de către iepuraș -
- Ha, ha, ha, ho, ho, ho - ce tot spui, pricăjitule? Cum să mănănce un mititel ca tine un urs mare ca mine?
- Nu crezi?! Aceasta este o cercetare științifică, nu e o glumă.Vino diseară la vizuină și ai să te convingi!
În dimineața următoare, toată pădurea era șocată. Pielea ursului era întinsă la uscat lăngă cea a lupului și cea a vulpii. După căteva ore, cănd lighioanele pădurii se răspăndiseră speriate care încotro, iepurașul ieși răzănd din vizuină, de găt cu leul care îi spuse:
- Ai văzut, iepurașule? Ce îți spuneam eu? Nu tema contează, ci coordonatorul -